Sfârşit

Nu mai am nimic ce să mai scriu pe blog. Am terminat de mult cu primul proiect (la care am luat 100 de puncte) şi cu al doilea proiect (la care am luat 95).

Ultima zi

Astăzi (minutul 9 din 19.11.2008) trebuie să termin saitul. Pe 17 am adaugat nişte programe şi scripturi în PHP, ActionScript,... şi ieri am adaugat galeria. Acum la 12 noaptea trebuie să mai verific din ce am codat şi să scriu ceva despre mine -- profilul personal. Asta cred că o să fie partea cea mai grea. Pentru a se vedea ce conştiincios sunt, am lăsat ce-i mai nasol să fac în ziua în care trebuia să termin :-) .

Servere WAMP

Am hotărât să fac saitul în PHP. Deci îmi trebuie un server, dar nu-mi merge nici unul. Înainte eu (mai mult de un an de când am făcut un sait în PHP) foloseam EasyPHP şi după aia XAMPP. Mereu foloseam WAMP-uri pentru că erau mai uşor de instalat. Nu trebuie instalat separat Apache, PHP, probabil MySQL, şi dacă aşa şi phpMyAdmin.

Am să încerc acum să instalez Apache separat. Dacă nu merge aşa atunci am să continui tot saitul pe distribuţia mea de Linux, Fedora 8. Apropo, nu folosesc Fedora 9 sau 10 pentru că au KDE 4).

Până acum

Am început de ieri să lucrez la sait şi azi pot să arăt versiunea 8 a template-ului pe care l-am făcut. Totul este creat folosind Photoshop CS3 (apropo nu mai este mult şi trebuie să apară şi Creative Suite 4). Pentru inspiraţie am folosit melodia Blood Fire Death (versuri) de pe albumul cu acelaşi nume de Bathory (Black Metal din Suedia). Am vrut să evit clişeele şi nu am folosit elemente ca focul sau altele. În centru este un soare negru („Death's star“) pe care apare un semn: Brand of Sacrifice din Berserk. Mi s-a părut o combinaţie interesantă. Se observă (subtil) şi razele: imaginea de pe fuldal este când mai închisă când mai deschisă. În antet apar şi fulgere. Am pus şi nişte text pentru impresie. Pentru meniu trebuie să fac şi nişte diacritice pentru că fontul acela nu are.

Design-ul saitului este departe de fi terminat. Am hotărât să-l fac în PHP, deci normal trebuie server ca să pot să-l prezint.

După cum se vede în imaginea alăturată am folosit mai multe layers decât pot număra.

Probleme cu litera „J“

La liceu, profesoara mea de fizică mereu spunea „ji“ în loc de „j“ (adică citit „jî“). Mie mi se părea amuzant, şi nu eram singurul. În schimb aici la facultate am auzit mai mulţi profesori spunând aşa.

Bine, dar asta nu-i partea ciudată. Absolut toţi profesorii spun Iava în loc de Java şi IavaScript în loc de JavaScript.

Mi se pare foarte ciudată chestia asta pentru că nu înţeleg de ce ar pronunţa cineva „i“ în loc de „j“. Doar nu suntem germani, suedezi, italieni etc. Avem litera „j“ şi putem s-o pronunţăm. Deci care-i explicaţia?

Mitul culorilor sigure

Astăzi am făcut XHTML la Comunicare în medii electronice şi am auzit o chestie care mă enervează de fiecare dată când o văd scrisă sau o aud: web-safe colours.

Listen carefully, people: Această paletă de 216 culori (de la 6·6·6) a fost inventată pe timpul când monitoarele obişnuite nu puteau afişa decât 256 de culori. Această listă de culori este depăşită!! Acum şi cel mai ordinar telefon poate să afişeze mai multe culori.

Dacă nu mă credeţi, citiţi pe Wikipedia despre culorile sigure sau citiţi ce a scris persoana care le-a publicat pentru prima dată (The Browser-Safe Web Palette) :

The only reason to use the browser-safe palette is if you have a concern that your Web design work will be viewed from a 256 color (8-bit) computer system. When I published the browser-safe color chart in my first book, Designing Web Graphics, waaaayyy back in 1996, the MAJORITY of computer users had 8-bit video cards. Today, the minority have them, so the justification for using the browser-safe palette has diminished greatly if you are developing your site for users who have current computer systems. [...] Though this might seem blasphemous to older readers of my books, or loyal website visitors, I believe it's safe to design without the palette. I believe this because so few computer users view the web in 256 colors anymore.

Aşa că staţi liniştiţi, că puteţi să folosiţi orice culoare din cele 16.777.216 de culori pe 24 de biţi.

Despre numele blogului

Când am făcut blogul nu ştiam ce nume să-i pun. Părea prea banal să pun numele meu. Puţin mai devreme mă uitasem pe xkcd.com şi am ajuns să văd din nou Sandwich (imaginea 149). Asta mi s-a părut teribil de amuzant când am văzut-o prima dată, şi am făcut numele blogului într-un mod similar. Sudo este o comanda GNU/Linux (defapt de la Unix) care-i dă unui utilizator obişnuit posibilitatea să facă ceva ce numai su (super user) poate să facă (dar de obicei trebuie să bagi parola).

După logica din imaginea respectivă eşti obligat să rulezi comanda citeşte cu opţiunea --mai-departe. Opţiunea începe cu două cratime. O singură cratimă ar însemna că fiecare literă este o opţiune separată.

Ai putea să-mi spui că numele blogului e un pic penibil (sau mai mult)... dar nu te-aş asculta... :)